Azi a venit un prieten cu o idee trasnita, legata de doua grupuri de FaceBook marisoare, peste 70.000 de membri: unul este o comunitate si altul este despre invatarea unei limbi straine. Zice prietenul meu: ai uzit ca este un site care strange donatii, ii spune buy me a coffe, poate strangi si tu un ban sa dai la un profesor sa-ti scrie niste lectii mai profesional, ca alea facute cu Chat GBT nu-s tocmai extraordinare – desi par. Fara sa gandesc prea mult imi fac un cont la cafeneaua aia online si da-i bataie, postez pe FaceBook. Ce zici frate, au si sarit pe mine de parca le bagasem mana in buzunar deja.
Romanii, cafeaua si banii
Sincer sa fiu ideea parea buna, adica as fi oferit un site fara reclame, un fel de varianta premium, facut de specialisti. Trec peste partea aia chinuitoare, contabilitate, etc. Asadar sa speri ca faci bani pe seama romanilor, asta e cea mai jalnica idee. Prima parte nu ma mira, dar ceea ce ma pune pe ganduri e mentalitatea asta ca cineva trebuie sa faca ceva mocca, ca sa-ti fie tie ok. prin urmare ma las eu pe tanjeala cu munca benevola si stau linistit la serviciu, mai scriu pe aici cand am chef si timp, tot felul de ineptii evident – cine le citeste bine, cine nu sa-i fie de bine. Cafea imi cumpar singur, e mai sanatoasa.
In trecut am mai avut o tentativa: sa inchiriez site-ul de invatat limbi straine unor profesori, sa se chinuie ei cu stransul banilor de la elevi. N-a mers nici asta, dar de folosit grupurile mari gestionate de site le placea. Mocca, evident – ca nu merge deloc afacerea lor. pai daca nu merge, de ce postezi? N-ai ce face? Nu mai zic de grupurile alea lasate de izbeliste de admini, ca la cum e acum organizat FaceBook-ul nu scapi de postarile nedorite nici sa te dai peste cap.
Concluzia mea? Lasa-te de online si fa o afacere normala, sau ma rog, poti face ca influencerii astia de pe YouTube, vinde cursuri online, fa orice numai s anu te apuci de o treaba serioasa, ca din aia nu faci bani. Ma dic sa vad daca a lasat cineva usa la frigider deschisa sau s-a prajit compresorul, sa stiu daca maine dimineata arunc mancarea si duc frigiderul la reparat. A, tot asa ca o gluma inspirata din realitate: il sun pe Niciu, depanatorul de frigidere si ii zic: vin sa te iau sa vezi daca e dus frigiderul sau nu – le cica vine cu dupa, il incarca si gata. pai si daca nu e defect? In miez de noapte facem ture cu frigidere [ aducea unul la schimb, ca na – e pretenul meu].
