— Ana, cred că trebuie să mai fac un lucru înainte de a-mi îndeplini dorința, spuse Măturino cu o privire hotărâtă.

— Ce vrei să spui, Măturino? întrebă Ana, simțind o ușoară neliniște în glasul lui.

— Am auzit legende despre o cutie a fericirii veșnice, ascunsă undeva în acest tărâm magic. Dacă o găsim, putem avea o viață fără griji și plină de bucurie. Vreau să plec în căutarea ei și să o aduc pentru noi.

Ana își plecă capul, înțelegând dorința lui Măturino, dar simțind o strângere în inimă.

— Înțeleg, Măturino. Dacă asta crezi că este necesar, te susțin. Dar te rog, ai grijă de tine și întoarce-te la mine cât mai repede.

Măturino o îmbrățișă strâns pe Ana, simțind în acea clipă întreaga putere a iubirii lor.

— Promit că mă voi întoarce. Te iubesc, Ana.

Cu aceste cuvinte, Măturino își luă rămas-bun și porni în căutarea cutiei fericirii veșnice. Drumul era lung și plin de obstacole, dar hotărârea și iubirea pentru Ana îi dădeau puterea de a merge mai departe.

Măturino traversă păduri dese, râuri repezi și munți înalți. În fiecare loc pe unde trecea, întâlnea ființe magice care îi ofereau sfaturi și ajutor. Un vultur înțelept îi povesti despre o peșteră ascunsă în inima muntelui, unde cutia era păzită de o creatură mitică.

— Calea până acolo este dificilă și periculoasă, spuse vulturul. Dar dacă ești hotărât, vei reuși.

Cu aceste sfaturi prețioase, Măturino își continuă drumul, ajungând în cele din urmă la intrarea peșterii. Înăuntru, întunericul era dens și rece, iar ecourile pașilor săi răsunau în tăcerea apăsătoare. Simțea că se apropie de destinație, dar și de cea mai mare provocare.

La capătul peșterii, Măturino întâlni creatura mitică care păzea cutia. Era un dragon uriaș, cu solzi strălucitori și ochi sclipitori.

— Cine îndrăznește să pătrundă în teritoriul meu? întrebă dragonul cu o voce tunătoare.

— Sunt Măturino, și am venit să găsesc cutia fericirii veșnice pentru a-i oferi persoanei pe care o iubesc o viață plină de bucurie, răspunse Măturino cu curaj.

Dragonul își mișcă capul masiv și îl privi atent pe Măturino.

— Căutarea ta este una nobilă, dar pentru a obține cutia, trebuie să dovedești că ești demn de ea. Trebuie să înfrunți o încercare finală.

Fără să ezite, Măturino acceptă provocarea. Dragonul îi ceru să traverseze un lac de foc și să aducă de pe cealaltă parte o floare magică. Măturino se pregăti și, cu inima plină de curaj, traversă lacul de foc, înfruntând căldura și pericolele. Ajuns pe cealaltă parte, găsi floarea magică, care strălucea într-o lumină albastră.

Cu floarea în mână, Măturino se întoarse la dragon, care îl privea cu respect.

— Ai dovedit că ai curaj și o inimă pură. Ești demn de cutia fericirii veșnice, spuse dragonul, deschizând o ușă secretă în peretele peșterii.

În spatele ușii, Măturino găsi cutia strălucitoare, emanând o lumină caldă și binefăcătoare. Cu recunoștință, o luă și porni înapoi spre Ana.

După multe zile de călătorie, Măturino se întoarse la fântâna magică, unde Ana îl aștepta cu nerăbdare.

— Ana, am reușit! Am găsit cutia fericirii veșnice! exclamă Măturino, îmbrățișând-o strâns.

— Măturino, sunt atât de fericită că te-ai întors în siguranță, spuse Ana cu lacrimi de bucurie în ochi. Știam că vei reuși.

Deschiseră împreună cutia, iar o lumină strălucitoare îi învălui, umplându-le inimile de fericire și iubire. Știau că, de acum înainte, viața lor va fi plină de bucurie și împlinire.

— Acum, să folosim fântâna magică și să ne împlinim dorința, spuse Măturino.

Și astfel, sub privirile binevoitoare ale vrăjitoarei bune și ale creaturilor magice, Măturino se transformă într-un băiețel adevărat, iar fericirea lor era completă. Trăiau împreună pe Tărâmul Tinereții fără Bătrânețe, bucurându-se de fiecare clipă și de iubirea lor eternă.