După câteva zile de la întâlnirea lor în piață, Măturino nu se putea opri din a se gândi la Ana. Îi plăcuse mult timpul petrecut împreună și simțea că și-ar dori să o cunoască mai bine. Așa că, într-o după-amiază, luându-și inima în dinți, Măturino se îndreptă spre taraba Anei din piață.

— Bună, Ana! spuse el cu un zâmbet timid. Mă întrebam dacă ai vrea să mergi cu mine la cinema diseară. Este un film nou care arată foarte interesant.

Ana îi întoarse zâmbetul și acceptă bucuroasă invitația.

— Desigur, Măturino. Mi-ar plăcea foarte mult să mergem împreună.

Seara, Măturino se pregăti cu grijă. Deși era o păpușă de lemn, se simțea emoționat și dornic să facă o impresie bună. Când ajunse la casa Anei, aceasta îl aștepta la poartă, îmbrăcată simplu, dar elegant.

— Ești foarte frumoasă, Ana, spuse Măturino admirativ.

— Mulțumesc, Măturino. Tu ești foarte drăguț, răspunse ea, zâmbind cu căldură.

Cei doi se îndreptară spre micuțul cinematograf din sat, unde mulți alți săteni se adunaseră deja pentru a vedea filmul. Sala era plină de oameni de toate vârstele, iar atmosfera era una de așteptare și entuziasm.

În timpul filmului, Măturino și Ana râdeau și comentau scenele amuzante și dramatice. Pe măsură ce povestea de pe ecran avansa, Măturino simți că inima îi bate mai repede. Se simțea tot mai apropiat de Ana și, pe măsură ce își făceau curaj, mâinile lor se atinseră ușor.

La un moment dat, pe ecran se desfășura o scenă romantică, iar Măturino simți că acesta era momentul potrivit. Își întoarse ușor capul spre Ana și, văzând că și ea se apropie, își adună toată curajul și o sărută delicat pe obraz. Ana zâmbi și, cu obrajii îmbujorați, îi întoarse sărutul.

— Măturino, ești atât de dulce, spuse Ana cu o voce șoptită. Îmi place foarte mult să fiu cu tine.

— Și mie îmi place foarte mult să fiu cu tine, Ana, răspunse Măturino, simțindu-se fericit și plin de emoție.

După ce filmul se termină, cei doi ieșiră din cinematograf ținându-se de mână, bucuroși de timpul petrecut împreună. Se plimbau încet pe străzile liniștite ale satului, discutând despre film și despre visurile lor.

— Știi, Ana, spuse Măturino, mereu mi-am dorit să trăiesc o viață plină de aventuri și de prietenii. Și cred că de când te-am întâlnit, am început să-mi trăiesc visul.

— Și eu simt la fel, Măturino, răspunse Ana cu ochii strălucind. Sunt foarte fericită că te-am întâlnit.

Când ajunseră la poarta casei Anei, Măturino se opri și îi zâmbi.

— Mulțumesc pentru această seară minunată, Ana. Abia aștept să ne vedem din nou.

— Și eu, Măturino, spuse Ana, dându-i un sărut ușor pe frunte. Noapte bună!

Măturino se întoarse acasă cu inima plină de bucurie și de emoție. Știa că aventura sa abia începea și că, alături de Ana, avea să trăiască multe momente frumoase și pline de magie. Cu gândul la sărutul delicat și la zâmbetul cald al Anei, Măturino adormi fericit, visând la ziua de mâine și la toate surprizele pe care viața le avea în pregătire pentru el.