În dimineața următoare, razele soarelui pătrunseră prin ferestrele atelierului, trezindu-l pe Vasile. Cu un zâmbet pe față, el se ridică din pat, gândindu-se la noua sa creație. Se duse în atelier și, spre surprinderea lui, nu îl găsi pe Măturino acolo.

— Oare unde o fi plecat? se întrebă Vasile. Sper că nu a pățit nimic rău.

Între timp, Măturino, plin de energie și entuziasm, se plimba pe străzile satului. Își amintea de prietenii săi de lemn și de aventurile lor, Pinocchio și Buratino. Știa că fiecare dintre ei avea propria lor poveste și misiune. Dar acum era rândul lui Măturino să trăiască o aventură specială.

Pe măsură ce explora, ajunse la piața centrală a satului, unde negustorii își expuneau marfa proaspătă. Mirosul de fructe și legume umplea aerul, iar mulțimea zumzăia de activitate. Măturino se opri în fața unei tarabe pline de legume proaspete și viu colorate. Un bătrânel cu o față prietenoasă vindea praz oltenesc, faimos în toată regiunea pentru aroma și gustul său deosebit.

— Bună dimineața, spuse Măturino politicos. Ce vindeți aici?

— Bună dimineața, răspunse bătrânelul cu un zâmbet larg. Vând praz oltenesc, cel mai bun din toată regiunea. E perfect pentru ciorbe și mâncăruri de tot felul. Vrei să încerci?

— Da, aș vrea să cumpăr două legături, spuse Măturino entuziasmat. Sunt sigur că Vasile, meșterul care m-a creat, va fi încântat.

Bătrânelul îi întinse două legături de praz frumos ambalate. Măturino le luă cu grijă și se pregăti să plece, dar în acel moment auzi un strigăt de ajutor. Se întoarse și văzu o tânără fată care încerca să-și strângă marfa răsturnată pe jos. Fără să stea pe gânduri, Măturino alergă să o ajute.

— Mulțumesc mult, spuse fata când Măturino îi întinse o mână de ajutor. Eu sunt Ana. Vând fructe și legume în piață, dar azi dimineață mi-a fost greu să mă descurc singură.

— Nu-i nimic, Ana, bucuros să te ajut. Eu sunt Măturino, și tocmai am cumpărat niște praz oltenesc pentru Vasile.

După ce o ajută pe Ana să-și aranjeze taraba, Măturino simți că și-a făcut o nouă prietenă. Ana îl invită să guste din fructele ei și, în schimb, Măturino îi oferi să-i aducă puțin praz oltenesc pentru a-și îmbogăți mesele.

— Ești foarte drăguț, Măturino, spuse Ana zâmbind. Cred că vom fi buni prieteni.

Cu prazul oltenesc în mâini și inima plină de bucurie pentru noua prietenie, Măturino se îndreptă spre casă. Pe drum, se gândi la câte aventuri și prietenii noi îl așteptau în această lume vastă. Fiecare zi aducea noi provocări și ocazii de a învăța și de a ajuta.

Când ajunse acasă, Vasile îl întâmpină cu brațele deschise.

— Măturino, te-am căutat peste tot! Unde ai fost?

— Am fost în piață să cumpăr praz oltenesc, răspunse Măturino fericit. Și am întâlnit o prietenă nouă, pe Ana. Am ajutat-o să-și strângă marfa și acum suntem prieteni.

Vasile râse și-l îmbrățișă pe Măturino.

— Ești un mic aventurier, Măturino. Sunt mândru de tine. Dar acum hai să gătim ceva gustos cu prazul tău oltenesc.

Și astfel, ziua se încheie cu Măturino și Vasile pregătind o ciorbă delicioasă de praz, bucurându-se de compania lor și de noile aventuri care îi așteptau. În sufletul său, Măturino știa că drumul lui abia începea și că fiecare pas îl va duce mai aproape de misterele și minunile acestei lumi.