Capitolul 1: Nașterea lui Măturino
Într-un sat pitoresc la marginea unei păduri dese, trăia un bătrân meșter pe nume Vasile. El era cunoscut pentru abilitățile sale de a repara și de a crea obiecte din lemn, fie că era vorba de un scaun, o masă sau o jucărie pentru copii. Vasile era iubit de toți sătenii pentru bunătatea și priceperea lui. În atelierul său mic, plin de unelte și așchii de lemn, Vasile petrecea zile întregi lucrând cu pasiune.
Într-o zi, pe când Vasile curăța atelierul său, găsi o veche coadă de mătură uitată într-un colț. Era o coadă lungă și subțire, din lemn de fag, cu peri despicați și aspri la un capăt. Vasile o ridică și își aminti cu un zâmbet cum măturase multe podele cu acea mătură când era tânăr.
— Săraca de ea, și-a făcut datoria, zise Vasile. Dar poate că încă mai are un pic de viață în ea.
Vasile se așeză pe un scaun și începu să cioplească coada de mătură, transformând-o cu atenție într-o păpușă subțire și elegantă. Sculptă un chip drăgălaș, cu ochi mari și curioși, un nas mic și ascuțit și o gură zâmbitoare. La capătul unde erau peri, meșterul făcu un păr aspru, dar simpatic. După ce termină, Vasile își privi creația cu mândrie.
— Te voi numi Măturino, spuse el, ca să-mi amintești mereu de zilele de demult.
În acea noapte, când luna era plină și strălucea puternic pe cer, Vasile adormi obosit, dar fericit. În atelierul său, ceva magic se întâmpla. Lumina lunii pătrunse prin fereastră și atinse păpușa de lemn, dându-i viață. Măturino clipi, își mișcă ușor degetele și se ridică în picioare. Era uimit și curios să descopere lumea din jurul lui.
— Ce loc minunat! zise Măturino cu voce tare. Trebuie să văd mai multe!
Măturino ieși pe ușă și, cu pași mici și rapizi, se aventură în satul adormit. Curios și neînfricat, trecu pe lângă casele liniștite, oprindu-se din când în când să admire flori sau să asculte sunetele nopții. Când ajunse la marginea satului, unde începea pădurea, Măturino se opri și privi copacii înalți și întunecați.
— Aici trebuie să fie locul unde începe adevărata mea aventură! exclamă el.
Cu inima plină de entuziasm, Măturino se afundă în pădure, fără să știe ce pericole sau minuni îl așteaptă. În drumul său, întâlni creaturi mici ale pădurii, care îl priviră cu curiozitate și îl salutau prietenos.
Pe măsură ce înainta, Măturino simțea căldura unei noi prietenii în inima lui. Nu știa ce avea să urmeze, dar era pregătit să înfrunte orice provocare. Cu fiecare pas, pădurea devenea tot mai misterioasă și mai fascinantă.
În acea noapte magică, Măturino descoperi că lumea era mult mai mare și mai plină de aventuri decât și-ar fi putut imagina vreodată. Cu curaj și hotărâre, el porni într-o călătorie care avea să-l ducă în locuri necunoscute și să-l întâlnească pe mulți prieteni noi, fiecare cu povestea și lecțiile sale.
Astfel începu aventura lui Măturino, varul lui Pinocchio și fratele vitreg al lui Buratino, în căutarea prieteniei, a descoperirii de sine și a misterelor ascunse ale lumii.
