Principala diferență dintre siiți și sunniți este legată de divergențele istorice cu privire la succesiunea liderilor musulmani, cunoscută sub numele de „califat”. Această dispută istorică a condus la formarea celor două principale ramuri ale islamului: siiții și sunniții. Iată câteva diferențe importante:

Succesiunea califatului:

Suniții cred că primii patru califi, sau succesorii profetului Mahomed (Abu Bakr, Umar, Uthman și Ali), au fost aleși corect și că conducerea comunității islamice ar trebui să fie determinată prin consens și alegeri ulterioare. Această abordare este cunoscută sub numele de „Sunnah.”
Siiții consideră că Ali ibn Abi Talib, vărul și ginerele profetului Mahomed, ar fi trebuit să fie primul calif, iar conducerea ar trebui să fie transmisă descendenților săi, imamii, într-o linie directă. Aceasta este cunoscută sub numele de „Imamat.”

Suniții nu au o ierarhie religioasă strictă și nu acordă un statut special sau divinitate imamilor sau conducătorilor religioși.
Siiții cred în conceptul de „Imam,” un lider religios care este considerat a fi ghidul spiritual și autoritatea supremă în interpretarea credinței islamice.

Sunniții și siiții au multe practici religioase comune, cum ar fi cele cinci piloni ai islamului: martorul, rugăciunea, postul, darul și pelerinajul la Mecca. Există diferențe în anumite aspecte ale ritualurilor și sărbătorilor, dar cele mai semnificative diferențe sunt legate de credința și succesiunea liderilor religioși.
Numărul de adepți:

Suniții sunt majoritari în lumea islamică, constituind aproximativ 85-90% dintre musulmani.
Siiții reprezintă o minoritate semnificativă, aproximativ 10-15% din populația musulmană, dar au o prezență mai puternică în anumite țări, cum ar fi Iranul, Irakul și Yemenul.
Este important de menționat că există mai multe subgrupuri și denominații diferite atât printre suniți, cât și printre siiți, cu tradiții și interpretări variate ale islamului. Aceste diferențe pot varia în funcție de locație geografică și contextul istoric.

Profetul Muhammad (sau Mahomed) este fondatorul islamului și unul dintre cei mai importanți lideri religioși din istorie. El s-a născut în orașul Mecca, situat în Arabia, în jurul anului 570 d.Hr. Conform tradiției islamice, nașterea sa este considerată a fi avută loc într-un an al elefantului, un eveniment notabil în istoria arabă.

Muhammad a trăit într-o societate arabă tribală și politeistă și a devenit cunoscut ca un comerciant de încredere. La vârsta de aproximativ 40 de ani, el a început să primească revelații divine de la Allah (Dumnezeu), transmise de către Arhanghelul Gabriel. Aceste revelații au fost ulterior scrise în Coran, cartea sfântă a islamului.

Muhammad a devenit profet și lider religios și a început să predice monoteismul, adică credința într-un singur Dumnezeu (Allah). Mesajul său s-a confruntat cu opoziție și persecuție din partea autorităților locale, dar el și primii săi adepți au continuat să răspândească islamul. Muhammad a câștigat numeroși adepți în timp și a unit triburile arabe sub credința islamică.

Profetul Muhammad a murit în anul 632 d.Hr. în Medina, un alt oraș important din Arabia, după ce a unificat triburile arabe sub islam. Mesajul său a rămas puternic în istoria islamului, influențând profunzime credința, practicile religioase și cultura musulmană în lumea întreagă. Islamul este astăzi una dintre cele mai mari religii din lume, cu milioane de adepți în întreaga lume.

Conversia turcilor la islam a fost un proces care s-a întins pe mai multe secole și care a avut loc ca urmare a mai multor factori. Iată câteva elemente cheie legate de modul în care turcii au adoptat islamul:

Contactul cu musulmanii: Unul dintre factorii principali a fost contactul direct și interacțiunea turcilor cu comunitățile musulmane. Turcii au avut contact cu musulmanii din Persia și au intrat în legătură cu califatele arabe timpurii, cum ar fi Califatul Omayyad și Califatul Abbasid.

Cuceriri militare și expansiune: Conducătorii turci, precum seljuks, au început să cucerească și să domine regiuni cu populații musulmane. Această cucerire a dus la o mai mare expunere la islam și la influența acestuia asupra elitei turcești.

Poziția de conducere: Mulți conducători turci au adoptat islamul ca parte a consolidării și legitimității puterii lor. A devenit o practică obișnuită ca conducătorii turci să se convertească la islam și să devină susținători ai religiei în domeniul politic.

Conversia la islam a turcilor a fost un proces gradual și a fost facilitată de mai mulți factori, inclusiv influența culturală și politică. Cu timpul, islamul a devenit o parte integrală a identității turcilor și a jucat un rol central în istoria și cultura lor.

Diferența principală dintre musulmani și arabi constă în identitatea lor etnică și religioasă:

Arabi:

Arabii sunt o grupă etnică și lingvistică. Ei provin din regiunea Arabiei sau vorbesc limba arabă. Regiunea Arabiei cuprinde țări din Peninsula Arabică, cum ar fi Arabia Saudită, Yemen, Oman, Kuweit, Qatar și Emiratele Arabe Unite, precum și țări din nordul Africii, cum ar fi Egipt, Sudan, Tunisia și Algeria.
Nu toți arabii sunt musulmani. Deși islamul are rădăcini în Arabia și a devenit religia dominantă în această regiune, există și arabi care practică alte religii, precum creștinismul sau iudaismul. În plus, există o diversitate religioasă în rândul arabilor.

Musulmani:

Musulmanii sunt aderenți la islam, o religie monoteistă care are credincioși în întreaga lume. Islamul se bazează pe Coran, cartea sfântă a religiei, și urmează învățăturile profetului Mahomed. Musulmanii pot fi găsiți în întreaga lume și reprezintă o diversitate etnică semnificativă. Musulmanii pot fi arabi sau provin din alte grupuri etnice, precum turci, persani, kurzi, pakistanezi, indonezieni, indieni, europeni, africani etc. Aproximativ 20% din populația lumii este musulmană, iar aceștia trăiesc în diferite țări și culturi, nu doar în lumea arabă.