3,9 milioane de români au peste 65 de ani. Dar câți sunt, de fapt, pensionari?

O comparație între datele INS și cele ale Casei Naționale de Pensii Publice arată de ce „numărul persoanelor vârstnice” și „numărul pensionarilor” nu sunt același lucru.

De Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, Institutul Național de Statistică a publicat o cifră importantă pentru evoluția demografică a României:

3,903 milioane de persoane aveau 65 de ani sau mai mult la 1 ianuarie 2026.

Ele reprezentau 20,5% din populația rezidentă a României, estimată la 19,041 milioane de persoane.

Dar apare imediat o întrebare: câți dintre acești 3,903 milioane de oameni sunt, de fapt, pensionari?

1️⃣ România are aproape 3,9 milioane de persoane de 65+

Potrivit INS, la 1 ianuarie 2026 România avea:

• 19,041 milioane de locuitori rezidenți;
• 3,903 milioane de persoane cu vârsta de 65 de ani și peste;
• o pondere a populației 65+ de 20,5%.

Procesul de îmbătrânire demografică a continuat. Ponderea persoanelor de 65+ a crescut de la 20,3% la începutul lui 2025 la 20,5% la începutul lui 2026.

Așadar, nu avem doar un număr mare de persoane vârstnice. Se modifică însăși structura pe vârste a populației României.

2️⃣ Dar România are aproape 4,9 milioane de pensionari

Potrivit datelor INS pentru trimestrul II din 2026, numărul mediu de pensionari a fost de 4,913 milioane de persoane.

Dintre aceștia, numărul mediu al pensionarilor de asigurări sociale de stat a fost de 4,573 milioane.

Important: „pensionar” nu înseamnă automat „persoană de cel puțin 65 de ani”.

Statisticile privind pensionarii includ pensii pentru limită de vârstă, dar și pensii anticipate, de invaliditate, de urmaș și alte categorii prevăzute de sistemele de pensii.

🔎 Comparația care pare simplă — dar nu este

Diferența aritmetică este de aproximativ 122.500 de persoane.

⚠️ Dar aceasta NU reprezintă automat numărul persoanelor de peste 65 de ani care nu au pensie.

3️⃣ De ce nu putem scădea pur și simplu cele două cifre?

Există cel puțin trei probleme metodologice.

Prima: datele nu se referă la aceeași zi.

• populația 65+: 1 ianuarie 2026;
• pensionarii CNPP: 31 iulie 2026.

A doua: „persoană de 65+” este o categorie demografică, în timp ce „pensionar pentru limită de vârstă” este o categorie administrativă și juridică.

A treia: statisticile INS și CNPP nu au întotdeauna exact aceeași sferă de cuprindere. INS publică indicatori statistici calculați pe baza datelor furnizate de sistemele și casele de pensii incluse în cercetarea statistică, în timp ce CNPP publică situația beneficiarilor sistemului administrat de instituție.

Prin urmare, comparațiile sunt foarte utile pentru a înțelege ordinul de mărime și structura fenomenului, dar nu permit identificarea persoană cu persoană a celor care apar într-o categorie și nu în cealaltă.

4️⃣ Ce ne arată fotografia CNPP din iulie 2026?

La 31 iulie 2026, CNPP raporta 4.677.789 de pensionari.

Aici se vede imediat de ce numărul total al pensionarilor nu poate fi confundat cu numărul persoanelor vârstnice.

Sute de mii de beneficiari primesc pensii din alte motive decât atingerea vârstei standard pentru pensia de limită de vârstă.

5️⃣ Ce ne spune anul 2025?

INS oferă și o comparație interesantă pentru anul precedent. În 2025, numărul mediu al pensionarilor de asigurări sociale a fost de 4,916 milioane, dintre care 3,823 milioane erau pensionari pentru limită de vârstă.

Și aici diferența pare tentantă.

Dar nici cei aproximativ 80.000 nu pot fi declarați drept „persoane de 65+ fără pensie”, deoarece comparăm media pensionarilor din întregul an 2025 cu populația existentă la 1 ianuarie 2026.

6️⃣ Ce putem spune cu certitudine?

✓ România avea 3,903 milioane de persoane de 65+ la 1 ianuarie 2026.

✓ Acestea reprezentau 20,5% din populația rezidentă.

✓ Numărul pensionarilor este mai mare decât numărul persoanelor de 65+.

✓ Nu toți pensionarii sunt persoane de cel puțin 65 de ani.

✓ Pensionarii pentru limită de vârstă reprezintă doar o parte din totalul pensionarilor.

✓ Din aceste statistici nu putem determina exact câte persoane de 65+ nu primesc pensie. Pentru asta ar trebui să avem o statistică realizată la aceeași dată, care să intersecteze direct vârsta persoanei cu statutul său de pensionar.

7️⃣ O altă cifră importantă: pensionari vs. salariați

Pentru sustenabilitatea sistemului, simplul număr al persoanelor de peste 65 de ani nu spune întreaga poveste.

În trimestrul II 2026, raportul dintre numărul mediu al pensionarilor de asigurări sociale de stat și numărul salariaților era, la nivel național, de aproximativ:

Diferențele teritoriale sunt însă foarte mari:

Aceste diferențe arată că problema nu este numai îmbătrânirea populației. Contează și distribuția locurilor de muncă, migrația populației active și raportul dintre beneficiarii sistemului și salariați.

8️⃣ De ce contează diferența dintre „vârstnic” și „pensionar”?

Pentru că termenii sunt folosiți frecvent ca și cum ar fi sinonimi.

Nu sunt.

O persoană poate avea peste 65 de ani fără ca acest lucru să însemne automat că apare în statistica pensionarilor pentru limită de vârstă utilizată într-o anumită comparație.

În același timp, o persoană poate fi pensionar înainte de 65 de ani: prin pensie anticipată, invaliditate, pensie de urmaș sau prin alte situații prevăzute de legislație.

📌 Două cifre care măsoară două lucruri diferite

La 1 ianuarie 2026, unul din cinci locuitori ai României avea cel puțin 65 de ani.

În același timp, sistemele de pensii cuprind mai mulți beneficiari decât populația 65+, deoarece pensia nu este exclusiv un drept acordat persoanelor care au depășit această vârstă.

De aceea, pentru a înțelege presiunea demografică și cea exercitată asupra sistemului de pensii nu este suficient să întrebăm:

„Câți români au peste 65 de ani?”

Trebuie urmărite împreună:

populația 65+  •  numărul pensionarilor  •  tipurile de pensii  •  numărul salariaților  •  evoluția demografică

Abia puse împreună, aceste statistici descriu situația reală — una mult mai complexă decât formula simplă potrivit căreia România ar avea „aproape patru milioane de bătrâni”.

🎓 România are prea mulți studenți sau, de fapt, prea puțini?

În România apare frecvent ideea că „toată lumea face o facultate” și că țara ar produce prea mulți absolvenți de studii superioare.

Comparațiile internaționale arată însă aproape contrariul.

Potrivit OECD, numai 23% dintre românii cu vârste între 25 și 34 de ani aveau studii terțiare în 2025.

România se afla astfel pe locul 39 din 41 de țări OECD și partenere pentru care existau date comparabile.

Situația întregii populații adulte este asemănătoare: doar 19,5% dintre românii de 25–64 de ani aveau studii terțiare, față de aproximativ 43% în OECD.

🇷🇴 România și 🇲🇩 Republica Moldova: o comparație surprinzătoare

Diferența devine și mai interesantă dacă România este comparată cu Republica Moldova.

Cu alte cuvinte, Republica Moldova era relativ aproape de media Uniunii Europene, în timp ce România se afla la puțin peste jumătatea acesteia.

Prin urmare, imaginea unei Românii în care „prea multă lume face facultate” este greu de susținut atunci când privim comparația internațională.

📉 Problema începe chiar înainte de absolvire

România nu numai că are relativ puțini tineri care ajung la studii superioare. O parte importantă dintre cei care intră în universități dispar din sistem foarte repede.

Așadar, problema nu este numai accesul la facultate, ci și capacitatea sistemului de a-i păstra pe cei care au intrat.

🔬 Puțini absolvenți, dar surprinzător de mulți în STEM

Mai apare însă un fapt care complică imaginea. România are o pondere foarte mică a populației cu studii superioare, dar cei care absolvă sunt relativ puternic orientați către domeniile STEM — știință, tehnologie, inginerie și matematică.

Problema României nu pare, așadar, să fie că produce prea mulți absolvenți universitari. Mai degrabă, bazinul total al populației cu studii superioare este foarte mic, chiar dacă în interiorul acestui bazin domeniile tehnice au o pondere relativ bună.

💼 Și ce face cu absolvenții?

Dacă România ar produce „prea mulți oameni cu facultate”, ne-am putea aștepta ca o mare parte dintre ei să nu-și găsească locul pe piața muncii. Datele OECD arată însă contrariul.

În plus, în 2025 rata șomajului în rândul tinerilor români cu studii terțiare era de aproximativ 3%. Cu alte cuvinte, România are puțini oameni cu studii superioare, dar îi utilizează într-o proporție foarte mare pe piața muncii.

🏭 Ce legătură are facultatea cu tipul de economie pe care îl poate avea România?

Nivelul de educație nu determină singur structura unei economii. Contează capitalul, infrastructura, instituțiile, fiscalitatea, tehnologia și accesul la piețe.

Dar există și o relație evidentă între competențele disponibile și investițiile care pot fi dezvoltate la scară mare.

O companie care are nevoie de sute sau mii de ingineri, programatori, cercetători, medici, specialiști financiari sau manageri trebuie să poată găsi acești oameni pe piața locală.

Dacă bazinul de personal foarte calificat este redus, unele investiții devin mai greu de realizat sau de extins.

Relația funcționează și invers. O economie dominată de activități care necesită calificări reduse creează o cerere mai mică pentru studii avansate și poate pierde prin emigrare o parte dintre specialiștii pe care îi produce.

✈️ Iar efectul se vede și în emigrație

Când numai aproximativ un sfert dintre tinerii unei țări au studii superioare, structura educațională a populației se poate reflecta și în tipul de muncă prestat de emigranții săi.

Aceasta nu înseamnă că românii din străinătate sunt „necalificați”. România exportă și medici, ingineri, cercetători, programatori și alți specialiști foarte bine pregătiți.

Statistic însă, un bazin intern mai redus de persoane cu studii superioare face mai probabilă o pondere mai mare a emigranților în ocupații slab și mediu calificate decât în cazul unor țări în care 40–50% sau chiar mai mult din generațiile tinere au absolvit studii terțiare.

În același timp, plecarea unei părți dintre specialiști reduce și mai mult bazinul de competențe disponibil în România.

📌 Poate că întrebarea este pusă invers

Dezbaterea publică pornește adesea de la întrebarea:

„Nu avem prea mulți oameni cu facultate?”

Comparațiile internaționale sugerează că întrebarea mai interesantă este alta:

„Cum ar arăta economia României dacă 40–45% dintre generațiile tinere ar avea studii superioare?”

Nu putem presupune că dublarea numărului de absolvenți ar produce automat o economie de înaltă tehnologie.

Dar o țară în care există mult mai mulți ingineri, medici, specialiști IT, cercetători și alți profesioniști oferă firmelor și investitorilor posibilitatea de a construi activități care au nevoie de asemenea oameni.

Iar datele actuale indică un lucru greu de ignorat: România nu pornește de la situația în care are prea mulți absolvenți de studii superioare. Pornește de la una dintre cele mai mici ponderi ale acestora din Europa.

Sursele datelor

Datele demografice privind populația rezidentă, populația de 65 de ani și peste și indicele de îmbătrânire demografică provin de la Institutul Național de Statistică (INS).

Datele privind numărul mediu al pensionarilor provin din statisticile INS referitoare la pensii și pensionari.

Datele punctuale privind beneficiarii sistemului public și categoriile de pensii provin de la Casa Națională de Pensii Publice (CNPP).

Notă metodologică: valorile prezentate pentru 1 ianuarie 2026, media anului 2025, trimestrul II 2026 și 31 iulie 2026 nu reprezintă aceeași fotografie statistică. Comparațiile dintre ele sunt utile pentru analiza structurii fenomenului, dar nu permit identificarea exactă a statutului individual al fiecărei persoane.